Kohleria - clopotei rosii pufosi

Denumire stiintifica: Kohleria (sinonim cu Isoloma)

Denumiri comune: Clopotei australieni

Familie: Gesneriaceae

Origine: America Centrala si de Sud

Aspect si prezentare: Planta cu radacina sub forma de rizomi, tulpini pendente, frunze paroase si flori tubulare, Kohleria reprezinta una din plantele cel mai des-intalnite in locuintele noastre. Chiar daca numele nu-i este intotdeauna cunoscut, aceasta planta este admirata si iubita pentru florile ei asemanatoare celor de Gloxinia, cu care este si confundata uneori si care arata ca niste trompete colorate, usor pendente, presarate cu puncte mici. Diversitatea de culori in care se prezinta acestea - de la rosu intens cu stropi grena, la portocaliu sau galben cu stropi rosii sau chiar roz-verzui cu puncte mov-liliachii � o face extrem de atractiva si cautata de catre colectionari.

Conditii de ingrijire/cultivare: se dezvolta spectaculos in ghivece suspendate, pozitionate pe terase sau balcoane insorite sau cel putin cu lumina intensa. Au nevoie de spatii aerisite, dezvoltandu-se deopotriva pe verticala dar si pe orizontala, in cateva luni, o planta matura, ajungand sa imbrace cu frunze si flori marginile ghiveciului.

Lumina reprezinta un factor cheie in cultivarea acestei minunate plante de interior. Pentru a va bucura de delicatele ei flori rosii, trebuie sa asezati ghiveciul intr-un loc bine luminat, cu cateva ore de soare pe zi. O iluminare insuficienta face ca planta sa creasca anemic, dezvoltandu-si tulpina subtire si inalta, (etiolata), cu frunze rare, de un verde pal si fara flori.

Iubeste caldura, dar nu exagerata. Rezista mai bine la racoare decat la arsita, in ultima situatie, florile se trec mai repede, iar frunzele se rasucesc la inceput, apoi se usuca si cad. Creste si infloreste foarte bine intre 16 si 24 de grade Celsius. Mentinerea pe o perioada de cca doua saptamani a unor temperaturi de 12-15 grade, induce planta in repaus. Acest lucru se intampla de obicei iarna, cand planta se odihneste, rizomii pregatindu-se pentru urmatorul ciclu vegetativ.

Creste bine si infloreste in aproape toate tipurile de substrat, dar cele fertile, usoare si afanate sunt de departe cele mai potrivite, iar cele ce au si un pH usor acid (intre 4,5 si 6,5) sunt ideale.

Este sensibila la excesul de apa, astfel incat o udare nepotrivita, va �topi� efectiv planta, incapand cu rizomii. Desi s-a adaptat de-a lungul timpului la orice tip de ingrijire, inflorind si in conditii ceva mai vitrege, cu udare rara, in perioada caniculara prefera o udare mai abundenta, caci datorita multitudinii de flori si frunze pe care le dezvolta, devine foarte setoasa.

Iarna e de preferat sa tineti lastarii la intuneric si racoare, fara sa-i udati. Totusi daca, aveti caldura si lumina suficienta, mentinand un ritm mediu de udare, puteti sa va bucurati de flori si in acest anotimp.

Kohleria, este o planta ce adora umiditatea atmosferica. Un aer prea uscat, desi tolerat relativ bine, va face ca marginea frunzelor sa se rasuceasca si florile sa se ofileasca mult mai repede.

Incepand din aprilie si pana la sfarsitul lunii septembrie, ii puteti administra, la fiecare 15 zile, ingrasaminte pentru plante cu flori. Efectul il veti vedea cu siguranta cand planta va incepe sa infloreasca.

Inflorirea se desfasoara din primavara pana toamna tarziu, incepand chiar cu luna mai. Daca a pornit in vegetatie din februarie, va va surprinde cu primele flori inca din luna aprilie.

Daca beneficiaza de conditii propice, poate inflori si pe timp de iarna.

Inmultirea se poate face prin butasi de varfuri, prin rizomi sau portiuni de rizomi, suficient de mari, sau care sa contina 2-3 muguri. Toate metodele sunt usoare, conditiile necesare pentru reusita inradacinarii fiind umiditatea ridicata si caldura. Atat butasii de varfuri cat si rizomii se vor planta in substrat poros si usor, pe baza de turba si nisip.

Trucuri si sfaturi speciale: Desi necesita umiditate ridicata in aer, in sol nu tolereaza excesul de apa, rizomii putrezind repede, mai ales iarna, in conditii de frig si lumina scazuta.

Specii si varietati K. amabilis, K.hirsuta, K.spicata, K.tigridia, K.villosa, K.tubiflora.

Plumeria

ENUMIREA STIINTIFICA: Plumeria

ETIMOLOGIE: numele plantei vine de la botanistul francez Charles Plumier (1646-1704), pasionat de flora Antilelor

DENUMIREA POPULARA: Plumeria (rom.); Frangipanier (fr.)

IMAGINEA:

FAMILIA: Apocynaceae

ORIGINEA: Caraibe, zonele tropicale ale Americii

DESCRIEREA PLANTEI:
Tip de planta: arbust sau arbore cu tulpina suculenta
Dimensiuni: H= 6-12 m.
Frunzele: cazatoare, lungi, lanceolate, alterne, cu petiol verde sau rosu.
Florile: sunt dispuse in inflorescente de dimensiuni varibile, aflate in varful unei hampe. Uneori inflorescenta poate avea 20-30 de flori. Florile, de culoara alba, roz, rosie sau galbena au 5 petale. Sunt frumos mirostoare, mirosul fiind mai accentuat in orele diminetii si seara. Plantele obtinute din seminte, infloresc, in general, dupa 2-4 ani. Perioada de inflorire este la sfarsitul primaverii si vara, cel mult pana in octombrie. Florile sunt comestibile, cu utilizari in patiserie si prepararea dulceturilor.
Fructele: sunt compuse din doua folicule (urmare a faptului ca florile au doua ovare), foarte lungi, de aprox. 20-25 cm, ascutite la varf si unite la baza. Maturizarea semintelor se face in 8-10 luni. Fructele se deschid singure, permitand imprastierea semintelor. Cei care doresc sa recolteze semintele, trebuie sa infasoare fructul in banda adeziva, altfel exista riscul de a le pierde. Fructele sunt toxice.

INMULTIREA:
Se poate face prin seminte sau pe cale vegetativa, prin butasi. La inmultirea prin seminte se incepe prin a lasa timp de 2-3 ore samanta in apa calda. Apoi este pusa intr-un ghiveci care trebuie sa aiba in jur de 10 cm inaltime, cu un substrat nisipos. Samanta se acopera cu putin pamant, lasandu-se insa partea ascutita afara. Temperatura potrivita pentru germinare este de 21 grade Celsius. Germinarea poate fi foarte rapida (2-4 zile) daca samanta este proaspata. De obicei, samanta germineaza in maxim 15 zile. Interesant este ca semintele, desi provenite din acelasi fruct, se comporta foarte ciudat, germinand la intamplare, unele mai repede, altele mai tarziu. Vasul trebuie acoperit cu o folie de plastic pentru a se pastra o umiditate constanta. La inmultirea prin butasi se pot folosi butasi de minim 20 de cm. Cu cat butasul va fi mai mare, daca se poate si ramificat, cu atat mai repede vom avea o a doua planta matura, capabila sa infloreasca. Butasul trebuie prelevat folosindu-se un cutit foarte bine ascutit. Taietura lui poate fi orizontala sau oblica, cea de-a doua fiind frecvent recomandata ca avand mai muti sorti de reusita. Butasul se lasa sa se cicatrizeze timp de minim o saptamana. Substratul in care se planteaza butasul trebuie sa fie bine drenat si aerat. Inradacinarea se face mai repede la temperaturi ridicate (30 de grade), durand aproximativ 2 luni. Daca este foarte cald, butasul trebuie pulverizat cu apa. Daca, pe timpul inradacinarii, butasul vrea sa produca flori, ele trebuiesc suprimate. Inradacinarea se poate face si in apa, dar planta poate avea dificultati de adaptare in momentul in care este plantata in pamant. Sunt ideale pentru inmultire spatiile luminoase, dar fara soare direct.

CONDITII DE CULTIVARE:
Solul: usor, poros, foarte bine drenat, cu PH neutru. Se pot folosi substraturile preparate special pentru cactusi.
Expunerea: iubeste lumina si soarele
Temperatura: iubeste caldura, dar iarna are nevoie de un repaus hibernal la temperaturi mai scazute, in jur de 10 grade. Temperatura minima acceptata este de +5, dar pamantul trebuie sa fie uscat. La temperaturi sub 0 grade, plumeria moare.
Umiditatea/apa: planta se uda doar atunci cand pamantul este uscat, putand putrezi rapid daca apa stagneaza in ghiveci sau in farfurie. La temperaturi sub 10 grade se renunta la udare.

SFATURI DE INGRIJIRE:
Plumeria este o planta foarte rezistenta la boli si daunatori, usor de cultivat si care are o viata foarte lunga. In anotimpurile calde, planta poate fi scoasa pe terasa sau in gradina. Din martie pana in noiembrie, o data la 2 saptamani, se adauga ingrasaminte in apa de udare. Trebuiesc folosite ingrasaminte bogate in fosfor, dar care nu au prea mult azot. Spre exempu, se pot utiiza ingrasamintele speciale pentru tomate sau cele pentru muscate.
O data pe luna, vara, planta trebuie curatata de praf cu un burete inmuiat in apa la care se adauga putin detergent de vase sau otet. Caderea frunzelor toamna este un proces firesc si este semnul ca planta se pregateste de hibernare. Dupa caderea frunzelor, daca planta se afla in spatii cu temperaturi reduse, trebuie suprimat udatul. In Texas, cultivatorii de plumeria scot plantele din substrat, le curata radacinile de pamant si, pe timpul hibernarii, le pastreaza invelite in ziare, in locuri uscate, la 10 grade Celsius.

BOLI SI DAUNATORI:
Plantele tinute in interior pot fi atacate de paianjeni rosii, cele tinute in gradina pot fi infestate de ciuperci.

SPECII SI VARIETATI: P. alba- cu flori albe si mijloc galben; P. rubra- cu flori rosii si mijloc galben; P. inodora; P. obtusa; P. pudica; P. stenopetala; P. stenophylla. Azi se cunosc si o serie de hibrizi.

Stephanotis jasminoide

DENUMIREA STIINTIFICA: Stephanotis floribunda;Syn. Stephanotis jasminoide

ETIMOLOGIE: de la stephanos (gr.)=coroana

DENUMIREA POPULARA: Iasomie de Madagascar, Stefanotis, liana de ceara, liana miresei (fr.)

IMAGINEA:

FAMILIA: Asclepiadaceae

ORIGINEA: Madagascar

DESCRIEREA PLANTEI:
Tip de planta: perena, cataratoare, volubila, cu frunze persistente, cu ramuri lemnoase viguroase
Dimensiuni: 2,5-3m in ghiveci, 6m in gradina
Frunzele: 8-10cm lungime, persistente,opuse, coriacee, lucioase, ovale, verde inchis.
Florile:grupate in ciorchini, cerate, tubulare cu 5 lobi, puternic parfumate. Perioada de inflorire: mai-septembrie

INMULTIREA: se face primavara/inceputul verii, prin butasi de 8-10 cm, taiati sub un nod, lasand doua frunze. Se trateaza butasul cu pulbere hormonala pentru inradacinare. Se planteaza in amestec umed de turba si nisip. Se acopera cu o punga de plastic. Are nevoie de lumina puternica, dar ferit de razele directe ale soarelui. Inradacinarea poate dura 8-10saptamani. Cand planta tanara incepe sa creasca, se muta intr-un vas potrivit si se trateaza ca orice planta matura.

CONDITII DE CULTIVARE:
Solul: amestec de pamant de gradina, pamant de frunze si nisip.
Expunerea: de-a lungul anului prefera multa lumina, dar vara trebuie ferita de razele directe ale soarelui.
Temperatura: 14-25 gr C; iarna: 10-13 gr C
Nu suporta variatile bruste de temperatura( pierde bobocii). Trebuie ferita de curentii de aer.
Umiditatea: ca orice planta tropicala, iubeste umiditatea. Are nevoie de dusuri periodice, dar niciodata cu apa rece, sau direct pe flori.Vara se uda de 3 ori pe sapatamana. In perioada de cresterea solul trebuie mentinut in permanenta umed. Din noiembrie pana in martiee se uda la la 8-12 zile.

SFATURI DE INGRIJIRE:
-din mai pana in septembrie se fertilizeaza la 15 zile cu ingrasamant lichid;
-o perioada de uscaciune si de racoare, iarna, este obligatorie pentru formarea florilor.
-anual se transplanteaza intr-un ghiveci mai mare, pana cand acesta ajunge la 20cm, dupa care se va schimba doar solul sde la suprafata.

BOLI SI DAUNATORI:
-paianjenul rosu-cand aerul este prea uscat-necesare dusuri repetate;
-cosenila fainoasa-pe ramurile tinere( formeaza mici cocoloase ca de vata)-se inlatura cu alcool
-planta rezista mai bine atacului acestor insecte daca isi petrece iarna la temperatura putin mai scazuta.

SPECII SI VARIETATI:
Genul Stephanotis cuprinde numeroase specii cataratoare cu frunze persistente, insa nu se cultiva decat o singura specie ca planta de apartament: Stephanotis floribunda

OBSERVATII:
Bobocii plantei cad daca:
-se schimba locul plantei,
- se intoarce ghiveciul,
-sufera variatii bruste de temperatura
-palnta suifera de sete
Frunzele se ingalbenesc sau se decoloreaza:
-cand apa cu care se uda (si/sau substartul plantei sunt prea calcaroase)
-cand planta nu are lumina suficienta.

Craciunita

Craciunita este una dintre plantele de apartament cel mai usor de ingrijit si, poate de aceea, una dintre cele mai des intalnite in apartamentele noastre. Planta este recunoscuta de toata lumea ca fiind singura planta cu proprietatea ei de a-si schimba culoarea frunzelor in rosu in preajma Craciunului.

Cateva lucruri despre Craciunita
Denumirea stiintifica a plantei este Euphorbia pulcherrima, ea mai numindu-se si Poinsettia. Planta Craciunita nu prezinta de fapt flori mari, ci frunze colorate, sau mai bine zis frunza care se coloreaza in preajma Craciunului. Este vorba despre frunzele superioare, care vor deveni rosii in preajma Nasterii Domnului, dand aspectul unor flori. Florile propriu-zise sunt, de fapt, mici si nesemnificative si nu dau un aspect deosebit plantei. Pentru a afla mai multe despre legatura dintre Craciunita si Nasterea Domnului puteti citi urmatoarea legenda a Craciunitei.

Efortul de ingrijire al acestei plante va fi extrem de mic, deoarece este o planta viguroasa. Chiar daca nu ati mai crescut pana acum plante de apartament, dar v-ati hotarat ca ar fi o idee buna sa incepeti, deoarece ati vrea sa aduceti in caminul vostru un strop de frumusete, nu va fie frica sa incepeti cu Craciunita. Nu este o planta pretentioasa.

Cum o recunoastem
Craciunita creste sub forma unui arbust cu frunzele mari si late, in forma de stea. Frunzele plantei se coloreaza in luna decembrie in rosu, galben, roz sau crem si isi mentin culoarea pana in primavara. Planta este adesea folosita ca planta de decoratiune, fiind ea insasi un simbol al Craciunului.

Cum o ingrijim
- In ceea ce priveste felul cum trebuie udata, planta nu este deosebit de pretentioasa. Este mai degraba sensibila la miscari sau mutari decat la lipsa apei. Se pare ca planta poate rezista si o saptamana fara a fi udata. Nu se va ofili decat atunci cand nu este udata mai mult de o saptamana. Totusi, este recomandabil sa mentineti sanatatea plantei udand-o zilnic cu o cantitate mica de apa.

- Este interzis sa udati planta in farfuriuta. Este preferat sa mentineti doar pamantul umed, deoarece adunarea umezelii statute in ghiveci va ofili planta.

- Pentru ca o Craciunita sa reziste de-a lungul iernii, va necesita temperaturi de minim 15 grade. In cazul in care obisnuim sa ne tinem plantele pe balcon, este bine ca iarna sa mutam Craciunita in casa. Acest lucru este valabil si pentru cazurile cand balconul este inchis, acesta neputand asigura temperaturi de 15 grade.

- Se obisnuieste ca planta sa se tunda pentru a nu deveni deosebit de frunzoasa. Momentul cel mai potrivit pentru a o tunde este primavara, cand planta devine mai putin sensibila. Este bine sa tundeti planta, scurtand lastarii, pentru a stimula ramificarea plantei.

- In timpul primaverii si verii, este bine ca planta sa fie pastrata afara, intr-un loc semiumbrit.

-Dupa trecerea perioadei de inflorire, Poinsetia are nevoie de o perioada de repaus de cel putin 2 luni, timp in care se vor rari udarile si se vor suspenda fertilizarile.

- Pentru o inflorire cat mai reusita, va recomand sa folositi ingrasaminte a caror formula sa contina Molibden, intrucat lipsa acestui element duce la degradarea si, in final, la moartea plantei.

Cum o inmultim
In ceea ce priveste inmultirea Poinsetiei, se poate realiza prin butasire sau prin seminte, insa procesul este anevoios si de lunga durata. Pentru realizarea cu succes a procesului butasire se recolteaza de pe planta-mama butasi de 10-12 cm. lungime, care sa aiba varsta de minim 5-6 saptamani. Acesti butasi au o seva laptoasa, numita latex. Trebuie sa stiti ca latexul impiedica formarea radacinilor la butas, prin procese de oxidare celulara, astfel ca butasul, inaintea plantarii, trebuie supus unui proces de eliminare a latexului. In acest scop, se introduce butasul cu baza in apa la temperatura de 25-30 de grade Celsius, proces care favorizeaza eliminarea latexului. Va recomand plantarea butasului in turba amestecata cu nisip, la temperatura constanta de 20-22 de grade Celsius, si acoperirea sa cu un clopot care poate fi din sticla sau din plastic.

CALA

Denumire populara: cala
Denumire stiintifica: Zantedeschia aethiopiea
Familie: Araceae
Expunere: plin soare - partial umbra
Sol: bine drenat, umed

Descriere
Cala (Zantedeschia aethiopiea) este o floare mare, cu petale groase, cerate si capete solitare de 15-20 cm lungime. Sunt perfecte ca flori taiate. Avand in vedere ca infloresc pe tulpini ciudate, rotunde, poate parea ciudat ca fiecare tuber face 10, chiar si 30 de flori. Culorile sunt variate - alb, galben, roz, culoarea levanticai, rosu, portocaliu si verde. Ca floare taiata, cala rezista 7-10 zile.

Ingrijire si cultivare
Bulbii de cala colorata, odata infloriti, adauga o pata de culoare in orice gradina. Desi initial, erau numai albe, astazi exista hibrizi de cala de aproape toate culorile. Exista cateva principii de baza cand vine vorba de cultivarea calei. In primul rand, dupa ce cumparati bulbii de cala e bine sa ii scoateti din ambalaj si sa ii lasati cateva zile intr-un loc uscat, bine aerisit - ei se vor usca si vor deveni mai puternici, inainte de a fi plantati. Bulbii de cala colorata sunt de fapt tuberi care au semne de vegetatie pe partea de sus, iar partea inferioara este rotunjita. Tuberii se planteaza la 5 cm adancime, cu partea ascutita sau verde in sus.

Pamantul trebuie sa fie usor, bine drenabil. In climatele mai reci si in cele temperate, cala se dezvolta bine in plin soare. De asemenea, razele directe ale soarelui dau culoare mai puternica florilor. In zonele cu temperaturi ridicate, cala trebuie plantata in partial umbra, pentru a evita pamantul incins de soare.

Acoperirea solului din jurul calelor cu paie si frunze uscate controleaza temperatura solului. Pamantul trebuie sa fie mai mereu umed. Este foarte important ca acesta sa nu se usuce niciodata complet, dar nici sa nu fie imbibat cu apa.

Tuberii de cala ar trebui sa infloreasca la 60-90 de zile de la plantare. Desigur, aceasta data variaza semnificativ in functie de temperatura aerului si a solului, precum si de hibrid. In general, cu cat tuberul este mai mare, cu atat florile vor fi mai mari. La fel, varietatile de cala special cultivate ca flori taiate vor face flori mai mari si mai inalte, dar mai putine ca numar. Calele scunde, de ghiveci, pot produce 20-25 de flori pe un tuber mare.

In functie de varietate, cala va inflori continuu 6-8 saptamani. Dupa ce a inflorit, trebuie sa o udati si sa o tratati cu substante fertilizatoare. Aceste ingrijiri sunt importante pentru ca tuberul incepe sa se dezvolte de abia dupa ce infloreste, si atunci este perioada cand "stocheaza" energie pentru florile de anul viitor. In comparatie cu traditionala cala alba, hibrizii cu flori colorate se planteaza primavara, infloresc vara si se ofilesc toamna.

Cala nu este foarte rezistenta la conditiile de iarna, incluziv la ingheturi puternice sau umezeala extrema. Dupa ce foliajul se ofileste, toamna, tuberii trebuie scosi din pamant si pusi la pastrare intr-un loc racoros, uscat, pe toata perioada iernii. Respectarea stadiului de repaus, de latenta a plantei este foarte importanta pentru dezvoltarea sanatoasa a tuberilor. Perioada de depozitare este de minim 10 saptamani, desi ei pot sta astfel chiar si 8-10 luni, fara sa se deterioreze. Dupa perioada de repaus, tuberii pot fi replantati.

Plantarea
1. Gasiti un loc din gradina in care pamantul sa fie usor drenabil. De exemplu, daca la 5-6 ore dupa o ploaie serioasa inca mai sunt baltoace de apa pe sol, atunci mai bine cautati alt loc sau imbunatatiti calitatea pamantului cu material organic. Turba, compostul, bucati de talas sau scoarta de copac, balegar descompus sunt bune in acest sens. Cala se dezvolta cel mai bine in pamant umed (spre deosebire de celelalte plante du bulbi), dar nu suporta pamantul imbibat cu apa. Daca le plantati in ghiveci, folositi pamant de buna calitate, usor drenabil (orice tip de pamant de flori din comert este bun) si asigurati-va ca ghiveciul are gauri prin care sa se scurga apa.
2. Plantati bulbii intr-un loc in care sa primeasca soare direct (dar nu la amiaza) sau lumina puternica, filtrata.
3. Sapati o groapa nu foarte adanca si asezati tuberul cu partea ascutita in sus.
4. Dupa plantare, udati din abundenta. Radacinile si frunzele vor aparea destul de repede dupa aceea, din pamantul cald (acesta este inca un element important - daca solul este rece, nu plantati inca tuberii).
5. Cand este in floare, puteti taia tijele de cala pentru a face aranjamente florale. Acest lucru nu va deranja planta.
6. Dupa ce nu mai apar flori, lasati foliajul sa se dezvolte in continuare, nu il taiati (din acest punct de vedere, ingrijirea calei seamana cu cea a gladiolei). Oricat de ciudat ar parea, frunzele aduna lumina soarelui si o stocheaza pentru florile din anul urmator. Nu uitati sa udati planta in continuare. Frunzele pot fi taiate de abia cand se ingalbenesc. In zonele mai reci, tuberii trebuie scosi din pamant dupa primul inghet si se depoziteaza dupa cum am explicat mai sus.

Info
- cala este toxica pentru animale deoarece contine cristale de oxalat de calciu; semnele critice de boala sunt iritatiile orale, arsuri si iritatii la gura, buze, limba, salivare excesiva, voma si dificultati in a inghiti.

Ciclama

Se cunosc circa 20 de specii din aceste plante ce dezvolta tubeculi mari si rotunjiti, originare din insulele din estul Mediteranei, din Siria, Palestina. Pe continetul nostru au patruns destul de tarziu, prin anii 1600. Sunt raspandite in cea mai mare parte a globului terestru, preferate ca plante de apartament, dar si de gradina, ideale pentru razoarele aflate la umbra. Datorita aspectului lor diafan, au atras interesul cultivatorilor, obtinandu-se diverse varietati, cu flori simple, in forma de fluturi, duble sau incretite, rasucite sau franjurate.

Tuberculii se ingroapa in pamant la o adancime egala cu raza lor. Frunzele sunt rotunjite, usor carnoase, colorate in verde inchis, adesea patate de o stridenta zona mai deschisa, colorata in verde-argintiu.

Florile de ciclama apar in grup, in mijlocul frunzelor, crescand mai inalte decat acestea cu cativa centimetri. Sunt de diferite culori, de la tonalitati de roz si rosu, la alv sau violet, unele prezentand chiar doua culori. Petalele ciclamei sunt orietate in sus, daruind florii o forma aparte, inconfundabila. Inflorescenta acestei apreciate plante de apartament dureaza mai multe saptamani, din septembrie pana primavara viitoare.

Ciclama de interior

Ciclamele semirustice din zonele friguroase trebuie cultivate in perioada iernii in interiorul apartamenului, in ghivece. Vara, ele trebuie udate abundent. Iarna, in schimb, temperatura optima pentru buna lor dezvoltare este de 18-20º C si nu trebuie sa scada sub 15ºC.

Se uda cu regularitate, dar numai atunci cand pamantul este bine uscat, evitandu-se stagnarea apei in farfurioara de suport sau udarea excesiva a frunzelor. Ciclamele de interior sufera mult din cauza aerului prea uscat, motiv pentru care este indicat sa fie pozitionate departe de calorifere, sobe sau alte surse de caldura, vaporizand cu regularitate apa pe frunze.

In timpul inflorescentei, se va vaporiza apa, deoarece ea tinde sa pateze petalele. Pentru a mari umiditatea din aer, se pot pune ghivecele in vase ce contin argila expandata (cheramzit), introduse in apa: in acest fel apa evaporandu-se, va umidifica ambientul, fara a intra in contact cu radacinile plantei.

Cum se poate face ca planta sa reinfloreasca?

Odata ce inflorescenta s-a terminat, in general spre februarie-martie, ciclama trebuie mutata intr-un mediu neincalzit sau, pentru cei ce au, din fericire, o sera rece. Udarea trebuie sa fie mult redusa,iar atunci cand planta nu mai produce frunze (de obicei spre luna iunie) se va intrerupe complet.

In luna august se golesc ghivecele si se scot tuberculii. Se taie radacinile batrane si se planteaza tuberculii intr-un pamant bogat in substante organice cu frunze de fag si nisip. Udarea trebuie sa fie din nou abundenta.

Multiplicarea

Ciclamele se reproduc doar prin seminte. Tuberculii nu se reproduc si nu se pot diviza. Semintele se recolteaza vara. Ciclamele de apartament, pentru a produce seminte trebuie sa fie polenizate. Cum se poate realiza: cu o pensula mica se preleveaza polen de la antere (partea terminala si mai umflata a staminei, unde se afla polenul) si se depoziteaza pe stigmat. Astfel vor fi semanate semintele in luna septembrie.

Paraziti si boli

Ciclama este o planta ce nu e atacata prea des de paraziti. Unori, poate fi victima unor afide sau acarieni: in acest caz, se recomanda utilizarea unui antiparazitar specific. Se teme insa de putrezirea radacinilor si de botrite, boli provocate de ciuperci ce se dezvolta in cazul undei excesive udari, a unui substrat slab drenat si a lipsei de ventilatie.

Begonia

In functie de partea decorativa, aceste plante se impart in doua mari categorii : begonia de frunze si begonia de flori, iar in functie de forma radacinilor ele se pot categorisii in plante cu radacini rizomatoase(cu rizomi), cu radacini tuberculate(cu tuberculi) sau cu radacini fasciculate (fibroase).

Begonia de frunze

sunt begonii cu vegetatie si inflorire(unele specii) pe durata intregului an.

Multitudinea de specii a acestei plante (cca 1000) este caracterizata printr-un specific comun – frunze carnoase pozitionate asimetric pe tulpina, forma si coloritul spectaculos al acestor frunze prezentandu-se intr-o varietatea foarte mare de forme si culori :

- ondulate acoperite cu perisori de culoare verde inchis, cu nervuri mari, maro, purpurii in forma de cruce ;
- palmate, verde lucios ;
- rotunde cu o spirala pe ele, colorata mai deschis–albicios ;
- ovale , mari lucioase verzi–aramii pe fata frunzei si rosietice pe dosul acesteia, cu marginea lobata si ondulata ;
- in forma de plaman cu o culoare verde-rosiatic ;
- peltate, lung petiolate, gofrate, cu varful ascutit, margine ondulata si cu mici dinti ;
- mici in forma frunzei de feriga sau a frunzei de artar.

Florile acestor plante sunt colorate in functie de specie in alb, roz, corai sau rosu, asezate in ciorchini sunt nesemificative ca valoare decorativa.

Vara, Begonia necesita amplasare intr-un spatiu luminos, ferita de razele soarelui (pentru ca le arde frunzele) si de curentii de aer, in medii cu temperatura ridicara 20-25 gr.C. si cu umiditatea atmosferica deasemenea ridicata( 85% ).

Este recomandata o udare moderata (la 2-3 zile) numai pe marginea ghiveciului, fara a se stropi frunzele cu apa (pamantul trebuie sa fie umed, nu imbibat, pentru ca nu suporta apa in exces, planta moare).

Substratul trebuie se fertilizat saptamanal in perioada de vegetatie maxima (martie – octombrie), iar pentru a asigura permanent umiditatea atmosferica de care are nevoie planta , zilnic, trebuie sa se pulverizeze apa pe frunze.

Iarna, planta intra in semirepaus, o parte din frunze uscandu-se. Begoniaprefera o temperatura la locurile de amplasare in jur de 15 grade C.Begonia se uda rar si cu putina apa in perioada de iarna.

Begonia prefera o orientare spre est, desi se poate adapta si la alte pozitionari. Primavara necesita tunderea tulpinilor pentru a avea un aspect compact , schimbarea la 2 ani a substratului si atunci cand este cazul transplantarea intr-un ghiveci mai mare cu un substratul dintr-un un amestec alcatuit din pamant de frunze, pamant de telina, mranita si nisip.

Anual la sfarsitul lunii februarie, inceputul lui martie, pentru a reda vigoarea si forma regulata, Begonia se aranjeaza prin taierea unor parti din ramuri.

Begonia se inmulteste primavara sau la inceput de toamna prin butasi de frunza sau prin frunze cu codite cat mai lungi puse direct in apa pana apar radacini si frunzulite, apoi se planteaza. Begonia se mai poate inmultii, atunci cand apar pui de noi plantute (la unele specii) prin separarea acestora si plantarea lor separat.

Begonia de flori

sunt begonii cu bulbi, recunoscute pentru frumusetea florilor delicate care seamana foarte bine cu trandafiri miniaturali.

Begonia de flori necesita amplasare in conditii similare cu begoniile de frunze, dar preferand orientarea spre nord.

Iarna, begonia de flori se uda mai rar, deoarece planta intra in semi-repaus, sau se scot tuberculi din pamant si se pastreaza peste iarna intr-o cutie cu pamant si nisip la temperatura de cca. 10 grade C. In februarie – martie tuberculi se scot, se curata de radacinile uscate si se planteaza in ghivece.

La aparitia lastarilor se aseaza ghivecele la fereastra si se uda gradat din ce in ce mai mult odata cu cresterea frunzelor.

Begonia de flori se inmulteste prin bulbi, sau bucati de bulbi care sa aiba cel putin un mugure (acestia se planteaza cu partea concava in sus) sau prin lastari pusi in apa pana da radacina si frunzulite, cand se vor planta.

Hortensia

Denumire stiintifica: Hydragea spp.
Familie: Saxifrage
Origine: Japonia
Expunere: partial umbra
Sol: toate tipurile

Descriere
Hortensia (Hydragea) este pentru vara asa cum este liliacul pentru primavara. Hortensia incepe sa infloreasca la inceputul verii si continua pana toamna tarziu. Cum plantele care s-ar putea incadra in aceasta descriere sunt destul de putine, hortensia merita sa ocupe un loc special in gradina fiecarui iubitor de flori.

Hortensiile sunt de doua feluri:
- cu flori rotunde, numite "macrophylla", cu flori sterile;
- cu flori plate, numite "serrata", cu flori mici, fertile, in centru si unele mai mari, sterile, in jurul acestora.

Florile incep sa apara cam de pe la mijlocul lunii aprilie si se deschid la inceputul lunii iunie. In general, acestea dureaza pana la sfarsitul lunii iunie. Hortensia (Hydragea) are flori frumoase, mari, lucru care face ca planta sa nu se poata dezvolta la dimensiunile maxime. Daca doriti totusi sa va bucurati de flori, lasati-le sa se dezvolte si taiati-le dupa cateva zile de la inflorire; aceasta operatie este benefica pentru sanatatea plantei pe termen lung.

La o tufa matura, florile pot dura chiar si 4-6 saptamani. Culoarea acestora se schimba pe parcurs. La inceput vor fi aproape albe, dupa care vor capata nuante de roz sau albastru, in functie de sol. Unele flori e foarte posibil sa nu aiba nici o culoare din cele mentionate inainte. Pe masura ce tufa se maturizeaza, acestea capata o culoare purpurie, apoi verzuie, pentru ca in cele din urma sa ajunga alb-maronii. Florile pot fi taiate cand incep sa se inverzeasca, pentru ca acest lucru ajuta la dezvoltarea tulpinilor vecine.

Un lucru interesant la hortensie este faptul ca nuantele florilor sunt dictate de pH-ul solului. Pentru a avea flori roz, va trebui sa transformati pamantul in unul cu pH alkalin, iar pentru flori albastre acesta va trebui sa fie mai acid. Oricum, indiferent de pH, pamantul trebuie sa fie bogat in humus, asa ca folositi fara indoiala compostul ramas peste iarna.

Ingrijire si cultivare
Pamantul
Hortensia (Hydragea) trebuie plantata intr-un pamant de buna calitate. Folositi un amestec format din 2-3 parti pamant de flori din comert, 1 parte balegar uscat si 1 parte turba. Groapa in care se va planta trebuie sa fie cel putin de doua ori mai mare decat ghemul de radacini. Dupa plantare, adaugati destul amestec de pamant cat sa formati un musuroi de 5-7 cm peste nivelul solului. Udati bine cu stropitoarea.

Locul de plantare
Acesta trebuie sa fie astfel pozitionat incat hortensia sa beneficieze de razele soarelui dimineata, dar nu la amiaza. Cel mai bine este undeva, langa un gard orientat spre nord, nord-vest sau vest, sau in umbra partiala. Uneori, plantarea hortensiei la umbra copacilor, prea aproape de radacinile acestora duce la aparitia unor probleme pentru floare, anume ca radacinile pomului absorb cea mai mare cantitate de apa din pamant, iar hortensia ramane fara resurse. Hortesia se poate planta si la umbra, dar in acest caz planta nu va atinge dimensiunile maxime decat, poate, dupa cativa ani buni. Se planteaza la 1,2 m distanta.

Udarea si tratarea cu fertilizator
Hortensia (Hydragea) iubeste apa - sa nu uitam ca numele ei se trage din grecescul 'hydra', care inseamna apa. Daca pamantul este prea uscat, frunzele vor incepe sa se ofileasca, asa ca planta trebuie udata cat mai des, mai ales cand incepe sa se ofileasca, in absenta ploilor frecvente. Este foarte important ca hortensia sa nu se ofileasca mai ales in lunile de primavara, cand se formeaza bobocii florilor; asigurati-va ca pamantul este suficient de umed in jurul radacinilor plantei. Pe de alta parte, prea multa apa va duce la inegrirea marginilor frunzelor.

In ceea ce priveste tratarea cu substante fertilizatoare, nu faceti aplicatii la hortensie decat dupa ce aceasta si-a stabilit bine radacinile in pamant, cam la 1-2 luni dupa plantare; atunci folositi un fertilizator echilibrat. Hortensia se fertilizeaza rar, pentru ca prea mult nitrogen va duce la stoparea infloririi. Aplicatiile se fac la radacina, la inceputul sezonului si apoi inca putin dupa inflorire (mijlocul - sfarsitul verii, in functie de varietate).

Hortensia isi schimba culoarea
Floarea prefera pamantul acid, asta mai ales daca doriti sa aiba flori albastre. Pentru a suplimenta cantitatea oferita de fertilizator, mai puteti folosi una din urmatoarele solutii: sulfat de aluminiu (7 g la 3,7 l apa), coji de oua, cafea macinata, coji rase de portocala si grapefruit.

Daca doriti ca hortensia sa aiba nuante de roz, atunci folositi un fertilizator mai putin acid. Putin calcar sau var, presarat pe pamant este suficient. Aveti insa grija ca pamantul sa nu devina prea alcalin, pentru ca acest lucru nu este sanatos pentru hortensie.

Temperatura
Hortensiile sunt rezistente pana la -15 grade Celsius, desi este foarte probabil ca gerul sa omoare lemnul fragil de sub pamant. In zonele mai reci, muguri pot fi afectati de frig chiar si primavara tarziu, asa ca trebuie sa ii oferiti plantei protectie, acoperind-o cu paie, frunze si pamant sau cu carton.

Taierile
la hortensie nu trebuie sa se efectueze neaparat taieri de formare, dar aceasta operatie poate fi facuta in fiecare primavara, cand apar noii lastari. La florile plantate de mai mult timp inlaturati cam 1/3 din tulpinile batrane, care sunt mai putin productive si pe celelalte pana la primii muguri (2-3 cm la plantele mai mici si 10-15 cm la cele mai mari). Taierile se fac exact deasupra nodului de pe tulpina. NU taiati tulpinile maronii toamna tarziu sau iarna - pe acestia vor creste florile din anul urmator. Florile uscate se lasa pe tije peste iarna pentru a proteja de inghet lastarii tineri de sub ele. Daca nu e taiata, hortensia va inflori in continuu, dar ciorchinii de flori nu vor mai fi la fel de mari, din cauza tulpinilor numeroase. Hydragea paniculata trebuie taiata pana la nivelul solului in fiecare primavara.

In iarna urmatoare, tulpinile maronii vor capata o culoare albicioasa si in cele din urma se vor separa singure de radacini. Atunci pot fi smulse usor din pamant; daca nu se desprind imediat mai lasati-le cateva luni si apoi incercati din nou.

Boli si daunatori
Daca observati pete negre sau maronii-gri pe frunze, daca nu ati udat la intervale regulate planta si/sau frunzele se ofices intre udari, atunci cauza este o boala cauzata de o ciuperca. Solutia este sa udati mai des.

Petele colorate sau decolorarea frunzelor, in cazul in care nu ati udat regulat planta sunt categoric un semn ca hortensia e atacata de o ciuperca. Ciuperca poate apare din cauza udarii in exces, a udarii la ore nepotrivite, la amiaza (in jurul sau dupa ora 15:00) sau de la alte surse. In acest caz, incercati sa reduceti cantitatea de apa sau sa udati planta mai tarziu.

Indiferent de caz, fie ca udati in exces sau prea putin, incercati sa folositi si un tratament impotriva ciupercilor de plante, tratament cumparat din magazine si pe care trebuie sa il aplicati conform instructiunilor de pe ambalaj. Nu folositi solutia in exces, pentru ca acest lucru poate duce la moartea plantei. Oricum, tratamentul nu repara daunele deja produse, ci le va micsora pe cele din viitor.

La fel, daca observati ca frunzele hortensiei sunt mancate, puteti aplica un insecticid. Si in acest caz urmati instructiunile de pe ambalaj. Nu toate problemele frunzelor sunt insa cauzate de insecte sau de ciuperci; uneori ele pot fi ranite de ramurile copacului sub care sunt plantate sau chiar pot fi mancate de animalele de companie.

O alta problema la care trebuie sa aveti grija sunt arsurile cauzate de soare. Daca afara a plouat si dupa aceea apare un soare foarte puternic, atunci apa ramasa pe frunze sau flori va face pete maronii.

Inmultirea
1. Marcotaj
- sapati o groapa in apropierea plantei, cu grija ca nu cumva sa raniti radacinile, si indoiti o sectiune de tulpina;
- cu un cutit, inlaturati un inel de 2,5 cm din scoarta tulpinii, acolo unde atinge pamantul;
- acoperiti locul taiat cu pamant, lasand 15-30 cm din varful tulpini indoite, neacoperit;
- daca marcotajul s-a efectuat pe timpul verii, planta noua va fi gata de transplantat in iarna urmatoare.

2. Divizarea radacinilor
Hortensiile plantate de mai mult timp in acelasi loc pot fi divizate primavara devreme, la fel ca tufanelele sau oricare alta planta perena. Astfel se pot obtine mai multe plante din acelasi ghem de radacini mature. Nu uitati sa udati foarte bine plantele si sa continuati sa faceti acest lucru toata vara.

Varietati
Hydragea macrophylla 'Quadricolor': are o culoare unica, cu flori galbene si foliaj crem, cu pete. Deosebite sunt tipurile 'Mariesii', mai ales trioul 'Grandiflora' (flori roz-albastre si centru alb), 'Lilacina' (flori roz-violet spre albastru) si 'Perfecta' (flori de un albastru intens), care au castigat premii la competitiile de gen. Toate cele trei ating inaltimi de aproximativ 1,5 m. Hortensia macrophylla 'Nigra' are tulpina neagra, stralucitoare si flori de culoare crem care in timp devin roz - liliachii. Un lucru important: pe solurile acide, H. macrophylla face flori liliachii; pe alt tip de sol, florile vor fi roz. Numai varietatile cu flori albe nu isi schimba culoarea in functie de pH-ul solului.

Hydragea paniculata: este una din cele mai frumoase specii de hortensie pentru ca are flori neobisnuit de mari. Varietatea "Unique' are la inceput flori alb-verzui, dar care in timp devin rozalii, nuanta care se accentueaza si se inchide odata cu apropierea toamnei. Poate creste pana la 1,8 m inaltime intr-un an, dar, daca este taiata mult anual, nu va atinge niciodata aceste dimensiuni, fiind potrivita si pentru gradinile mici.

Grupul Hydragea aspera Villosa: are foliaj mare, luxuriant, catifelat, printre care apar, vara, florile plate, mari, de dimensiunea farfuriilor. Floretele mari, cu nuante palide, formeaza un cerc in jurul florilor mici si sterile din centru, de culoare liliachie si pe care albinele le indragesc. In conditii propice, hortensiile din acest grup pot atinge inaltimi de 3 m si un diametru la fel de mare.

Hydragea quercifolia: frunzele seamana cu cele de stejar. In timp, toamna, foliajul capata nuante rosii si liliachii. Florile sunt albe, iar tufa poate atinge si 2 m inaltime. Varietatea 'Snow Queen' isi mentine florile uriase la o inaltime mai mare decat majoritatea hortensiilor, pe cand 'Snow Flake' are flori duble si trebuie plantata intr-un colt ferit, unde sa primeasca putina umbra.

Hydragea 'Preziosa': florile sale de culoare roz pal infloresc treptat si devin in timp patate. Foliajul capata o culoare calda, rosu - cupru, toamna. Atinge o inaltime de 1,5 m.

Hydragea anomala subsp. petiolaris: este o specie de hortensie cataratoare, care creste pe peretii caselor asemenea iederei si care se prinde singura de caramizi. Tulpina este de o frumoasa nuanta de mahon, iar foliajul este format din frunze cazatoare, de culoare verde deschis. Florile sunt plate si dureaza numai cateva saptamani, pe timpul verii.

Info
- Hortensiile cu flori mari, rotunde, sunt originare din Japonia, loc in care tipul serrata (cu flori mici si ciorchine aplatizat) a fost cultivat de sute de ani. Cand aceste flori au fost aduse in vest, cam in jurul secolului al XVIII-lea, au facut senzatie, fiind initial tratate ca niste plante de interior si cultivate in casa. Aparitia unui numar din ce in ce mai mare de varietati de hortensie cu culori din ce in ce mai sofisticate a inceput acum 10 de ani, in serele din Franta, Germania si Marea Britanie. Acum numarul acestora este atat de mare, iar nuantele sunt atat de delicate, incat nici macar expertii nu le pot distinge mereu.
- numele "hydrangea" este derivat din grecescul hydro, care inseamna "apa" si aggos, care inseamna burcan, rferindu-se la tecile semintelor, care au aceasta forma.

Azalee

Delicatele azalee (rhododendron) sunt plante care impodobesc in special spatiile semiumbrite si racoroase. Azaleea este originara din regiunile cu ierni blande si veri moderate din China, Japonia, India, Statele Unite ale Americii si Europa. Rhododendron simsii (Azaleea indica) este una dintre cele mai frumoase reprezentante ale speciei. Are crestere arbustiva si poate atinge inaltimi de 3 m in locurile de origine. In cultura se formeaza plante fie sub forma de tufa bogat ramificata, fie ca arbust cu trunchi de 15-20 cm. Frunzele, persistente, sunt mici, acoperite cu pubescenta fina. Florile de culoare rosie au diametrul de 4-5 cm si sunt grupate cate 5-6 in buchet. Culoarea rosie este cea mai solicitata (in proportie de 50-60 %) urmata de roz (30 %). Planta este atragatoare atat prin marimea si alcatuirea florii ce poate fi simpla sau batuta, cat si prin coloritul viu, in tonuri si nuante de la rosu inchis sau violet pana la roz si alb. Marginea petelor poate fi dreapta, ondulata sau franjurata. Inflorirea se produce in sezoanele racoroase ale anului: toamna, iarna si primavara.

Temperatura optima de crestere este de 22-25ş C in timpul zilei si 16-18ş C noaptea. Daca o udati cu apa rece vor aparea pete galbene pe frunze si cresterea va fi incetinita. Cresterea vegetativa este favorizata de zilele lungi. Azaleea trebuie asezata intr-un ambient semiumbrit iar vara puteti sa o scoateti afara, preferabil in gradina ingropand ghiveciul in pamant, sau pe terasa ori balcon. Apa este un factor extrem de important pentru azalee, ea necesitand multa apa, mai ales vara. Udarea in exces sau stagnarea apei in farfurioara trebuie evitata deoarece sistemul radicular este foarte fin si dens si este expus asfixierii si putrezirii. Udarea se poate realiza direct pe substrat sau prin infiltrare. Udarea si pulverizarea fina trebuie realizata cu apa dedurizata, apa de ploaie fiind ideala.

Este bine sa se evite udarea cu apa de la robinet, deoarece azaleea nu suporta calcarul din apa. Substratul trebuie sa aiba un continut ridicat in materie organica si capacitate mare de retinere a apei. Amestecul ideal este cel din turba, scoarta de copac, cetina de brad, balegar. In perioada infloririi planta trebuie fertilizata cu solutii minerale in concentratii reduse, o data la doua saptamani.

Se indeparteaza varfurile lastarilor pentru a favoriza emiterea si cresterea lastarilor laterali, marind astfel volumul plantei si a numarului de flori. Dupa trecerea florilor se recomanda transplantarea in ghivece cu 2-5 cm mai mari in diametru. Nu folositi vase prea mari sau prea inalte. In primavara se elimina florile trecute, aplicand taietura sub ele, inlaturand cu aceasta ocazie si lastarii subtiri sau pe cei amplasati necorespunzator. Vara trebuie udata prin pulverizare si amplasata in locuri ferite de insolatie. Toamna se transfera in locuri racoroase si mai ales luminoase pentru parcurgerea perioadei de repaus.

Daca temperatura este prea ridicata si udarea insuficienta, florile si bobocii florali se vestejesc. Daca planta este expusa la curenti de aer sau substratul este mentinut saturat cu apa, bobocii raman verzi si florile nu se mai dezvolta. In acest caz planta trebuie asezata intr-un loc ferit de curenti si udata moderat.

Alte articole

Gardenia - Gardenia jasminoides

Gardenia - Gardenia jasminoides

Gardenia este un arbust cu frunzis persistent, stralucitor si cu flori parfumate. Desi are o crestere lenta (9-12 luni pana la prima inflorire) si o inflorire uneori, greu de realizat, gardenia este o floare mult cautata de amatorii de plante decorative.

Gardenia este un arbust nu prea inalt, putand ajunge pana la 50-60 cm inaltime, planta avand o coroana cu o buna ramificare. Frunzele sunt sunt lanceolate, ascutite, relativ mici de culoare verde inchis starlucitor.

Florile la Gardenie, sunt mari, albe si foarte parfumate. Inradacinarea plantei este superficiala, iar radacinile sunt deosebit de sensibile la calitatile substratului de cultura.

Gardenia se remarca prin albul imaculat al florilor, precum si prin parfumul acestora care aminteste de cel al iasomiei.

Planta creste intens din din primavara pana in luna august, formarea mugurilor depinzand de o anumita dimensiune a lastarilor (sa aiba 6-7 noduri), precum si de starea lor fiziologica.

La Gardnie cresterea bobocilor este lenta si dureaza 45-50 de zile de la vizualizare si pana la inflorire. Gardenia are butonul floral foarte sensibil la conditiile mediului ambiental: se ofileste si cade la lumina slaba, exces de apa si schimbarea brusca de temperatura.

Vara, cand este cald (20-30 grade C), cresterea lastarilor este intensa si dezvoltarea bobocilor rapida. In cazul culturilor dirijate trecerea plantei printr-o perioada de temperatura mai scazuta (2-4 saptamani la 15 oC) favorizeaza inductia florala, dar dezvoltarea mai departe a bobocului floral este conditionata de temperaturile ridicate.

Gardenia se amplaseaza intotdeauna in locuri luminoase, dar fara soare direct, iar daca este posibil, vara se scoate afara intr-un loc semi-umbrit. Vara i se administreaza apa din abundenta si se pulverizeaza frecvent pe frunze, iar iarna se folosesc cantitati moderate.

Gardenia solicita umiditate relativ ridicata, dar nu suporta excesul de apa in pamant. Aerul uscat si cald determina caderea frunzelor si favorizeaza atacul cu acarieni.

Pentru gardenie, substratul de cultura trebuie sa fie poros, cu capacitate buna de retinere a apei si totodata sa se dreneze bine. Turba fibraosa, bine aerata, cu pH-ul usor acid(6) este componenta de baza.

Gardenia se poate inmulti prin butasirea clasica. Butasii de varfuri cu un mic calcai de pe lastarii formati in anul precedent dau cele mai bune rezultate la butasirea de primavara. Tratarea butasilor cu radistim favorizeaza prinderea si cresterea palntei in formare.

Inradacinarea se realizeaza pe substrat de turba in amestec cu perlit si temperatura de 22-24 grade C. La plantarea butasilor inradacinati in ghivece de 13-15 cm, se pun 3 plante.

Taierea de corectare a formei plantei se face aproape in fiecare primavara sau, eventual, dupa inflorirea maxima. Principalii daunatori pentru gardenie sunt acarienii si paduchele lanos.