Clematis cirrhosa

Denumire populara: clematida, curpen
Familie: Ranunculaceae
Inaltime: 3 - 10 metri
Diametru: 1,8 metri
Aspect: tufa cataratoare, mereu verde
Sol: bine drenabil, nisipos
Expunere: intr-un loc insorit, cald

Descriere:
Clematis rivalizeaza cu zorelele prin frumusete si flori. Spre deosebire de zorele insa, florile de clematis sunt viguroase si dureaza mai multe zile. Ele infloresc la sfarsitul primaverii si deseori si toamna, daca vremea este blanda - de obicei pana cand cade primul inghet. Foliajul este atractiv si in conditii bune, va deveni o planta virguroasa.

Clematis sunt de multe culori si dimensiuni, dar in general sunt purpurii, albe, magenta si roz. Toate se dezvolta la fel de bine, astfel ca nu exista nici un motiv, in afara de cel estetic, pentru a alege o culoare sau alta. Multi oameni aleg sa planteze in gradina mai mult culori din aceiasi planta.

Clematis se dezvolta bine in zone cu temperaturi mai reci, dar si insorite, mai ales in locuri in care se poate catara - prefera acoperisurile reci si mai ales clima ploioasa.

Clematis cirrhosa var. purpurascens este o planta de gradina pe care cu siguranta ati vrea sa o aveti in gradina dvs. pe timpul iernii; ea poate inflori pana la primul inghet, in zilele cu temperaturi mai blande. Florile sunt alb-crem, pendulare, si au pete de culoare rosu inchis in interiorul petalelor.

Clematis este cultivata in emisfera nordica si cea sudica, in Europa, China, Australia, America de Nord si America Centrala. In Japonia se cultivau de foarte mult timp, iar in Europa inca din secolul al XVI-lea.

Numele plantei este derivat din greaca, unde klema inseamna ramura si se refera la aspectul fragil, lemnos al ramurilor cataratoare.

In functie de specie, frunzele sunt opuse, uneori acoperite cu peri, alteori palmate sau cu margini neregulate. Speciile cataratoare se prind de plantele gazda sau de suporti cu ajutorul carceilor; sunt perfecte pentru a imbraca un perete, un spalier sau o pergola.

Cultivare si ingrijire
Fiind o planta cataratoare, clematis are nevoie de un suport semitransparent inalt de cel putin 1,8 metri (daca se dezvolta mai mult de atat, se vor face foarte mari). Prefera atmosfera rece, umeda, si creste cel mai bine in locurile in care primeste din plin razele soarelui, in timp ce radacinile sunt ferite de caldura. Prin urmare, trebuie plantata in pamant fertil, bogat in humus, usor drenabil, in asa fel incat ramurile sa fie in plin soare, iar radacinile sa fie in umbra.

Iarna, partea de jos a plantei se acopera cu compost din gradina sau balegar, evitand coroana.

Cand se planteaza, radacinile trebuie asezate la aproximativ 7,5 cm sub nivelul pamantului, pentru a reduce riscul de ofilire. Dupa ce s-a plantat, ramurile se taie la 30 cm inaltime si se raresc, lasandu-se numai cateva mai viguroase. La inceput planta trebuie sa fie bine legata pentru a se forma cum trebuie.

Odata ce a prins radacini, clematis se mai taie numai daca se dezvolta mai mult decat doriti dvs, depasind granitele spatiului alocat; in acest caz se taie pana la 1 metru de la nivelul pamantului, imediat dupa inflorire.

Pericole si daunatori
In general, clematis nu este atacata de insecte sau alti daunatori. Uneori, afidele pot invada planta primavara, mai ales ramurile noi.

Inmultire
Toate speciile de clematis pot si inmultite cu succes prin seminte - se seamana curand dupa ce au fost recoltate, mai tarziu existand riscul sa nu mai germineze.
Alte varietati, cum este Clematis cirrhosa var. purpurascens, pot fi inmultite si prin butasi.

Specii si varietati
Exista in jur de 300 de specii de clematis, in care se gasesc plante cataratoare, mereu verzi, cu tulpini lemnoase sau semi-lemnoase. Specia in sine este foarte variata, mergand de la plante perene scunde, pana la plante cataratoare care pot atinge si 10-15 metri.

Clematis cirrhosa - specie cataratoare, care infloreste devreme, raspandita in sudul Europei si regiunea Mediteraneana. Frunzele sunt grupate cate trei. Florile se deschid aproape de tot, au forma de cupa si culoare alb-crem, deseori cu picatele rosii; apar singure sau in grupuri, iarna tarziu sau primavara devreme.