Plante de apartament cu efecte toxice

Plante de apartament cu efecte toxice

Putini oameni se gandesc ca plantele de apartament pot avea efecte toxice. Acestea sunt apreciate pentru calitatile lor ornamentale si de purificare a aerului, dar uneori pot reprezenta un adevarat pericol pentru sanatatea persoanelor din jur. Copiii sunt cei mai expusi la aceste pericole, precum si animalele de casa, deoarece pot inghiti din greseala parti din aceste plante.

Aloe Vera:

Aloe Vera prezinta frunze fibroase si dese ce cresc direct din partea superioara a radacinii. De cel mai multe ori frunzele de Aloe Vera prezinta o margine dintata. Desi Aloe Vera este cunoscuta ca o planta cu multiple efecte de vindecare asupra arsurilor, taieturilor sau altor probleme ale pielii, ea poate cauza persoanelor sensibile dermatita de contact. Mai mult, ingerarea sevei acesteia poate provoca o reactie purgativa (laxativa).
Asadar, atunci cand folosesti Aloe Vera, asigura-te ca indepartezi seva galbena, deoarece aceasta este toxica. Seva galbena se gaseste din abundenta la plantele de Aloe Vera batrane.
Inainte sa folosesti gelul din frunzele de Aloe Vera, testeaza pe o suprafata mica de piele de pe partea interioara a bratului pentru a verifica reactia pielii.

Flamingo (Paleta pictorului):

Flamingo prezinta frunze ascutite, carnoase si flori cu spadice de culoare rosie, roz sau portocaliu care rezista timp de mai multe luni. In cazul in care oricare dintre partile acestei plante (flunze, flori, tulpina) sunt ingerate, pot aparea efecte negative imediate asupra gurii si a gatului, provocand iritatii dureroase. Intoxicatia cu Flamingo poate fi recunoscuta dupa simptome precum arsuri in gat, raguseala si disfagie (dificultate in inghitirea alimentelor).

Crizantema:

Crizantemele sunt de doua tipuri, unele care infloresc anual, iar celelalte bianual. Ele sunt perene si dezvolta flori cu forme, culori si dimensiuni diferite. Persoanele care intra in mod constant in contact cu tulpina si frunzele de Crizantema, pot suferi dermatita de contact, din cauza unor substante toxice foarte puternice.

Clivia:

Clivia formeaza un buchet de flori rosii-portocalii prinse pe tije florale inalte si groase. Atunci cand sunt polenizate, florile produc bobite verzi de dimensiunea unor cirese care se inrosesc in cateva saptamani. Desi contine o cantitate redusa de alcaloizi (substante organice de origine vegetala care provoaca reactii de natura toxica), ingerarea unei cantitati mai mari din aceasta planta poate provoca aparitia unor simptome de intoxicare. Acestea se pot manifesta prin lesin, diaree, paralizie, voma si hipersalivare. Cea mai periculoasa partea a Cliviei sunt radacinile.

Hortensia:

Florile Hortensiei pot fi albastre, rosii, roz sau mov, in functie de pH-ul solului. Cel acid (pH scazut) determina cresterea florilor albastre, solurile neutre produc flori crem sau roz pal, iar solurile alcaline (pH ridicat) produc flori rosii sau move. Ingerarea frunzelor si a mugurilor Hortensiei poate provoca varsaturi, dureri abdominale si, in cazuri mai grave, persoana afectata poate intra intr-o stare de letargie. Persoanele sensibile pot dezvolta dermatita de contact in momentul ingrijirii Hortensiei.

Cyclamen:

Cyclamenul este o planta perena de origine mediteraneeana. Aceasta se prezinta sub forma unei tufe cu flori sustinute de pendunculi de culoare alba, rosie sau violet.Bulbii si rizomii tuberculari ai acestei plante sunt parti otravitoare si pot provoca intoxicatii ce se manifesta prin crampe, ameteli, tulburari circulatorii. Insa, avand in vedere ca se gasesc in stratul de pamant al ghiveciului , probabilitatea ca animalele de casa sau copiii sa inghita fragmente din acestia este destul de scazuta. Insa, ai grija unde depozitezi acesti bulbi, dupa ce i-ai scos din pamant, pentru plantarea din anul urmator.

Dieffenbachia:

Dieffenbachia este apreciata pentru rolul sau decorativ datorita frunzelor mari, oval-alungite, cu striuri sau pete albe sau galbene. Dieffenbachia are si proprietatea de a purifica aerul din camera. Atunci cand este ingerata, Dieffenbachia poate determina umflarea imediata a gurii si a gatului, ducand pana la paralizia temporara a corzilor vocale. De asemenea, este recomandat sa eviti contactul sevei cu ochii deoarece poate provoca dureri mari si umflaturi ale acestora.

Iedera:

Iedera este originara din Europa si este o planta cu tulpina si ramificatiile lemnificate. Acestea pot fi lasate sa atarne sau pot fi dirijate pe diferite suporturi. Frunzele Iederei sunt diferite ca forma, culoare si textura. Iedera poate provoaca intoxicatii atat in cazul oamenilor, cat si al animalelor (in special cainilor) atunci cand frunzele acesteia sunt ingerate. Simptomele apar sub forma de dificultate in respiratie, convulsii si varsaturi. Este posibil sa apara si semne de paralizie. Efectele intoxicatiilor cu aceste plante depind de cantitatea ingerata. Ele pot dura cateva ore si disparea de la sine sau este necesara interventia medicului specialist.

Croton:

Crotonul este o planta tropicala arbustiva, cu un frunzis atractiv atat prin forma, cat si colorit. Aceasta planta face si flori, sub forma unor ciorchini mici, insa atractia principala sunt frunzele care pot avea nuante de rosu, verde si galben. Crotonul poate provoca iritatii la nivelul cavitatii bucale daca radacinile acesteia sunt ingerate. Seva, de asemenea, provoaca o serie de eruptii, asadar este indicat sa eviti contactul indelungat cu aceasta planta sau sa folosesti manusi de gradinarit atunci cand o ingrijesti.

Azalea:

Azalea se prezinta sub forma de arbust mic, bogat in ramnificatii. Frunzele acesteia sunt mici si cu forma oval-eliptica, cu pubescenta fina. Florile Azaleei sunt simple, grupate in buchete si pot avea culori diferite, precum rosu, roz, violet sau alb. Azalea este o alta planta cu efecte toxice, asadar fereste-ti copiii sau animalele de casa de la ingerarea oricarei parti ale acestei plante. In cazul in care este ingerata poate provoca senzatii de voma, diaree si crampe abdominale.

Eucrosia bicolor

Denumire stiintifica: Eucrosia bicolor

Familie: Amaryllidaceae

Origine: Peru si zonele ecuatoriale

Prezentare: Eucrosia este o planta bulboasa, avand frunzele asemeni celor de crini, cu un luciu frumos, lungi de 40-60 cm, ce apar dupa formarea tijei florale. Florile sunt de culoare rosie, asemanatore celor de crini si de dimensiuni mici.

O caracteristica aparte a acestor flori o reprezinta staminele foarte lungi, ce tasnesc in manunchi din corola, asemeni unor antene subtiri. O singura tija formeaza in varf o inflorescenta de 2 pana la 8 boboci, ce se deschid pe rand, florile durand circa 2 saptamani.

Perioada de inflorire: In conditii de apartament, planta infloreste primavara-vara. Perioada de la plantarea bulbului pana la deschiderea florilor poate varia intre 2 si 3 luni.

Conditii de cultivare/ingrijire: Eucrosia se ingrijeste usor si nu necesita conditii deosebite pentru a o face sa infloreasca.

Lumina este unul din factorii ce ajuta la formarea tijei florale si desigur a bobocilor. Apreciaza cateva ore de soare direct dimineata, dar nu tolereaza caldura arzatoare a amiezei in zilele de vara.

Temperatura: Spre deosebire de alti bulbi, pentru care repausul la rece este absolut necesar in scopul obtinerii unei infloriri abundente, eucrosia nu suporta temperaturile scazute. Pentru asigurarea formarii bobocilor, aceasta planta are nevoie de minim 2-3 luni de pastrare a bulbilor in mediu uscat, la o temperature medie de 20 grade Celsius. Planta rezista si la temperaturi scazute, dar nu mai joase de 4-6 grade Celsius si doar in mediu uscat. In acest caz intra in repaus vegetativ total.

Dupa plantarea bulbului in ghiveci, udarea se va face progresiv, marindu-se cantitatea de apa doar dupa aparitia tijei florale. In perioada de vara, necesarul de apa este ridicat, recomandandu-se o udare la fiecare 2 zile si numai cand substratul se usuca la suprafata.

Dupa trecerea florilor, se va continua ingrijirea plantei, pana la uscarea frunzelor, moment in care udarea se opreste definitiv, permitandu-se bulbului sa intre in repaus.

Ingrasamintele pentru plante cu flori, aplicate o data la l0 zile, dupa aparitia varfului tijei florale, va asigura o inflorescenta bogata. Toamna, cand frunzele incep sa se ingalbeneasca, va fi oprita folosirea ingrasamintelor.

Substratul ideal este o combinatie echilibrata intre: pamant de flori, nisip si turba.

Inmultirea plantei se face prin bulbi si bulbili. Acestia din urma au nevoie de o perioada de ingrijire de cca 2 ani pana la maturizare, atunci cand vor fi capabili sa produca flori.

Trucuri si sfaturi speciale: Bulbii se planteaza in ghivece nu prea mari, lasandu-se o treime din ei deasupra stratului de pamant.

Clematis cirrhosa

Denumire populara: clematida, curpen
Familie: Ranunculaceae
Inaltime: 3 - 10 metri
Diametru: 1,8 metri
Aspect: tufa cataratoare, mereu verde
Sol: bine drenabil, nisipos
Expunere: intr-un loc insorit, cald

Descriere:
Clematis rivalizeaza cu zorelele prin frumusete si flori. Spre deosebire de zorele insa, florile de clematis sunt viguroase si dureaza mai multe zile. Ele infloresc la sfarsitul primaverii si deseori si toamna, daca vremea este blanda - de obicei pana cand cade primul inghet. Foliajul este atractiv si in conditii bune, va deveni o planta virguroasa.

Clematis sunt de multe culori si dimensiuni, dar in general sunt purpurii, albe, magenta si roz. Toate se dezvolta la fel de bine, astfel ca nu exista nici un motiv, in afara de cel estetic, pentru a alege o culoare sau alta. Multi oameni aleg sa planteze in gradina mai mult culori din aceiasi planta.

Clematis se dezvolta bine in zone cu temperaturi mai reci, dar si insorite, mai ales in locuri in care se poate catara - prefera acoperisurile reci si mai ales clima ploioasa.

Clematis cirrhosa var. purpurascens este o planta de gradina pe care cu siguranta ati vrea sa o aveti in gradina dvs. pe timpul iernii; ea poate inflori pana la primul inghet, in zilele cu temperaturi mai blande. Florile sunt alb-crem, pendulare, si au pete de culoare rosu inchis in interiorul petalelor.

Clematis este cultivata in emisfera nordica si cea sudica, in Europa, China, Australia, America de Nord si America Centrala. In Japonia se cultivau de foarte mult timp, iar in Europa inca din secolul al XVI-lea.

Numele plantei este derivat din greaca, unde klema inseamna ramura si se refera la aspectul fragil, lemnos al ramurilor cataratoare.

In functie de specie, frunzele sunt opuse, uneori acoperite cu peri, alteori palmate sau cu margini neregulate. Speciile cataratoare se prind de plantele gazda sau de suporti cu ajutorul carceilor; sunt perfecte pentru a imbraca un perete, un spalier sau o pergola.

Cultivare si ingrijire
Fiind o planta cataratoare, clematis are nevoie de un suport semitransparent inalt de cel putin 1,8 metri (daca se dezvolta mai mult de atat, se vor face foarte mari). Prefera atmosfera rece, umeda, si creste cel mai bine in locurile in care primeste din plin razele soarelui, in timp ce radacinile sunt ferite de caldura. Prin urmare, trebuie plantata in pamant fertil, bogat in humus, usor drenabil, in asa fel incat ramurile sa fie in plin soare, iar radacinile sa fie in umbra.

Iarna, partea de jos a plantei se acopera cu compost din gradina sau balegar, evitand coroana.

Cand se planteaza, radacinile trebuie asezate la aproximativ 7,5 cm sub nivelul pamantului, pentru a reduce riscul de ofilire. Dupa ce s-a plantat, ramurile se taie la 30 cm inaltime si se raresc, lasandu-se numai cateva mai viguroase. La inceput planta trebuie sa fie bine legata pentru a se forma cum trebuie.

Odata ce a prins radacini, clematis se mai taie numai daca se dezvolta mai mult decat doriti dvs, depasind granitele spatiului alocat; in acest caz se taie pana la 1 metru de la nivelul pamantului, imediat dupa inflorire.

Pericole si daunatori
In general, clematis nu este atacata de insecte sau alti daunatori. Uneori, afidele pot invada planta primavara, mai ales ramurile noi.

Inmultire
Toate speciile de clematis pot si inmultite cu succes prin seminte - se seamana curand dupa ce au fost recoltate, mai tarziu existand riscul sa nu mai germineze.
Alte varietati, cum este Clematis cirrhosa var. purpurascens, pot fi inmultite si prin butasi.

Specii si varietati
Exista in jur de 300 de specii de clematis, in care se gasesc plante cataratoare, mereu verzi, cu tulpini lemnoase sau semi-lemnoase. Specia in sine este foarte variata, mergand de la plante perene scunde, pana la plante cataratoare care pot atinge si 10-15 metri.

Clematis cirrhosa - specie cataratoare, care infloreste devreme, raspandita in sudul Europei si regiunea Mediteraneana. Frunzele sunt grupate cate trei. Florile se deschid aproape de tot, au forma de cupa si culoare alb-crem, deseori cu picatele rosii; apar singure sau in grupuri, iarna tarziu sau primavara devreme.

MUSCATA CURGATOARE

Muscata curgatoare (Pelargonium)

Origine Aceste plante provin din Africa de Sud Descriere Pelargonium sunt plante foarte iubite, au frunze care au diferite forme susţinute de un peţiol lung. Cel mai des întâlnite au frunzele rotunde uşor lobate. Aceste plante sunt apreciate pentru florile lor care au o multitudine de culori. Specia Pelargonium peltatum sau muşcată curgătoare (căţărătoare) are frunzele mai lucioase de un verde strălucitor cu florile reunite sub forma de umbrela susţinute de pedunculi lungi sunt ideale de cultivat în jardiniere sau coşuleţe suspendate. Perioada de înflorire Înfloresc de la sfârşitul primăverii pana toamna târziu. Daca iarna au condiţii corespunzătoare pot înflori şi în acest anotimp. Îngrijire Primăvara şi vara planta se ţine în plin soare. Se uda atunci când compostul este uscat, daca este foarte cald se va uda mai des. Se va curăţa de frunzele uscate şi florile trecute si se va tăia imediat sub frunza unde s-a aflat floarea pentru formarea noilor lăstari şi o frumoasă ramificaţie. Plantele se vor ajuta şi cu îngrăşământ administrat vara o dată la 2 săptămâni. După perioada de înflorire toamna-iarna plantele se vor ţine într-o perioadă de repaus. Li se va asigura o temperatură de 7-5°C, se vor uda rar şi se vor curăţa de frunzele veştede şi florile uscate.